Johannes Amerpoel, Cartesius Mosaizans

 

Data postării: 21.05.2020
Autor: Ioana Bujor

 

Amerpoel (1669),
Cartesius Mosaizans 
(cover)

Urmând un principiu hermeneutic din tradiția rabinică, Moise Maimonide afirma în lucrarea The Guide of the Perplexed că Scriptura vorbește limba omului, adică, tratând subiecte precum „creația” sau „divinitatea” în termeni care pot fi înțeleși de omul obișnuit și de poporul de rând. Venind în continuarea textului anterior, scopul meu este să prezint cum tradiția ilustrată de Maimonide se reflectă în modernitatea timpurie. Mai exact, să explic modul în care se caută stabilirea unui acord între filosofie și teologie prin intermediul Scripturii, caz ilustrat aici printr-o încercare de a spune că Descartes vorbește aceeași limbă ca Moise.
 
Este vorba de Johannes Amerpoel și de lucrarea sa, Cartesius Mosaizans (1669), care își propune să reconcilieze filosofia naturală a lui Descartes cu expunerea lui Moise din primul capitol din Geneză. Nu se cunosc foarte multe lucruri cu privire la text sau la autorul acestuia și, de cele mai multe ori, trimiterile din literatura secundară sunt succinte și nu intră în amănunte. 

Astfel, se pot menționa doar câteva detalii cu privire la biografia lui Amerpoel: a fost un adept al protestantismului olandez și un apărător entuziast al cartezianismului (ori "a fiery Cartesian", după cum Louise Thijssen-Schoute îl numește în cartea sa, Nederlands Cartesianisme. 1989. Utrecht: Hes Uitgevers), autor al unei singure cărți numite Cartesius Mosaizans, seu evidens & facilis conciliatio philosophiae Cartesii cum historia creationis primo capite Geneseos per Mosem tradita. Cartea este scrisă în limba latină și nu există nicio traducere a acesteia până la acest moment. În prefața lucrării, Amerpoel reiterează scopul său (care transpare limepede și din titlu), susținând că va lua asupra sa rolul de a-l apăra pe Descartes și de a arăta „vădit, fără părtinire, că Filosofia lui Descartes nu este în niciun fel contrară istoriei creației relatată de Moise în primul Capitol din Geneză”. Totodată, cititorul este atenționat să se aștepte la „o armonie evidentă a Filosofiei acestuia [n.a. Descartes] cu Sfânta Scriptură în ceea ce privește crearea cea dintâi a lumii”. 

La un an după apariția lucrării, Cartesius Mosaizans este menționată într-o recenzie din jurnalul Philosophical Transactions sub titlul "An Account of Some Books", alături de Cosmopoeia divina, seu Fabrica Mundi explicata a lui Ludovic de Beaufort (1656). Acest detaliu este importat întrucât aceste texte stau mărturie pentru a argumenta în favoarea existenței unui interes deosebit în acea perioadă privind receptarea cosmologiei carteziene. Din rândurile acestei recenzii, lectorul poate afla că Amerpoel își propune să realizeze o paralelă între primul capitol din Geneză și principiile filosofiei carteziene pentru a arăta că istoria mozaică a creației ar putea fi explicată mult mai bine dacă s-ar recurge la Descartes. După această introducere, urmează un rezumat al textului, unde sunt evidențiate temele principale discutate pe parcursul cărții. O recenzie asemănătoare va apărea în 1677 în Journal des sçavans.

Philosophical Transactions (1670)
"An Account of Some Books"

Philosophical Transactions (1670)
"Cartesius Mosaizans"

Cartesius Mosaizans (1669)
Notă introductivă

Mă voi referi în continuare la structura cărții, ce ar putea deschide o discuție interesantă cu privire la „modul de lucru” al lui Amerpoel în crearea argumentului său. Demersul este foarte metodic și urmează un tipar standard pe întreg parcursul textului: se pornește de la citarea în latină a unui verset (sau a unui grup de versete, dacă acestea au o temă comună), urmat de două subtitluri: Moise (lat. Moses) și Descartes (lat. Cartesius). Așadar, în primă instanță autorul comentează versetele biblice pe baza Scripturii, iar apoi trece la prezentarea perspectivei lui Descartes. Această delimitare ne poate duce cu gândul la discursul lui Cordemoy din Lettre ecrite à un sçavant religieux de la Compagnie de Jesus (1668), în care se făcea o distincție între relatarea lui Moise, în calitatea sa de Istoric, și expunerea lui Descartes, în calitatea sa de Filosof. După cum a fost menționat în finalul textului publicat anterior, asemenea lui Cordemoy, și Amerpoel apără opinia lui Descartes cu privire la automatismul animal. Analiza versetelor din Geneză 1:20-25 este destinată acestui subiect. 

Cartesius Mosaizans (1669)
pp. 203-204

Ce poate atrage atenția în acest punct este modul în care Amerpoel își construiește argumentul, în special când ne referim la partea destinată lui Descartes. Aceasta este mai cuprinzătoare decât cea a lui Moise și constă în citarea unor multiple pasaje, simple propoziții sau chiar pagini din opera filosofică a lui Descartes, pe care autorul le pune împreună astfel încât să compună un text, în aparență, uniform și omogen. O reprezentare vizuală poate fi edificatoare în acest sens. Imaginea din dreptul acestui paragraf reprezintă o pagină-exemplu, unde remarcăm îmbinarea minuțioasă de citate realizată de Amerpoel. De asemenea, o mențiune importantă este faptul că în introducerea cărții, autorul oferă o notă folositoare referitoare la sursele și edițiile pe care acesta le-a folosit în momentul citării. 

Dacă vom urma îndemnul din introducerea cărții, când autorul îl ruga umil pe lector să citească această scriere „în întregime, să o interpreteze drept”, vom putea observa că Amerpoel demonstrează o cunoaștere atentă a surselor pe care le citează, fiind un bun exemplu pentru a vedea cum a fost receptată cosmologia lui Descartes în secolul al XVII-lea. 
Prev Next